Eu

O zi fierbinte de vară,
Eu, ghiveciul de flori de pe marginea pervazului
stau şi privesc colivia papgalului.
Acelaşi program blestemat în fiecare zi:
se trezeşte papagalul, asta dacă doarme vreodată,
bea, mănâncă şi cântă...
cântă intruna, cântă cratiţelor, bibliotecii, cărţilor
Însă cel mai cu foc, cântă unei singure persoane,
de fapt unui obiect.
Unui bibleou vechi şi prăfuit, unui înger
Îi dedică fiecare cânt.
Uneori obişnuieşte să cânte cu celelalte păsări,
doar că acestea sunt mai mari, grase şi urâte...
-Am să scap de acest pământ negru, murdar şi am să fug
am s-o iau pe ortodramă unde ne vom întâlni şi vom fi departe de toate imperfecţiunile lumii,
dar ştiu că nu o să fie aşa.
Ce aveţi voi e sacerdotal, uimitor
-Hei, tu papagal, te poţi agăţa de perdea, nu va refuza un oaspete!
De ce mă amăgesc singur?
Papagalul poate fi liber dacă doreşte, zboară şi atinge tot ce vrea: dulapul, calculatorul şi stăpânul.
M-am ofilit, simt cum soarele îmi absoarbe toată energia, toată apa
şi totuşi privesc cum papagalul conversează cu Stendhal.
Sigur îl roagă să-i împrumute nişte citate de dragoste pentru înger.
-Hei, tu papagal, nu şti că "Roşu şi negru" are sfârşit tragic?